Dubla impunere: Cum funcționează convenția dintre România și Bulgaria

Termenul de „dublă impunere” provoacă fiori reci oricărui antreprenor care ia în calcul extinderea activității peste graniță. Teama că vei fi taxat pentru aceleași venituri atât de statul în care produci banii (Bulgaria), cât și de statul în care ai domiciliul (România) este legitimă. Totuși, această situație este reglementată clar juridic, tocmai pentru a evita blocajele economice. Relația fiscală dintre cele două țări vecine este guvernată de o Convenție pentru evitarea dublei impuneri, un document superior legilor interne, care funcționează ca un arbitru imparțial între cele două administrații financiare.

Înțelegerea mecanismului acestei convenții face diferența dintre o planificare fiscală inteligentă și un coșmar birocratic. Scopul tratatului este simplu: să se asigure că un venit este impozitat o singură dată sau că impozitul plătit într-o țară este recunoscut și dedus în cealaltă.

Conceptul de rezidență fiscală

Cheia întregii ecuații este rezidența fiscală. Convenția stabilește că o companie este impozitată acolo unde își are centrul vital de interese și conducerea efectivă. Simpla inregistrare firma Bulgaria la Registrul Comerțului nu este întotdeauna suficientă dacă toate deciziile se iau de la București, iar firma nu are nicio prezență fizică la sud de Dunăre.

Pentru a beneficia de protecția Convenției și de impozitul pe profit de 10% din Bulgaria, firma ta trebuie să fie rezident fiscal bulgar. Acest statut se dovedește prin Certificatul de Rezidență Fiscală, emis de autoritățile de la Sofia (NAP). Acest document este „pașaportul” companiei tale în fața ANAF. Dacă prezinți acest certificat, statul român este obligat să recunoască faptul că dreptul de impozitare asupra profitului firmei aparține exclusiv Bulgariei.

Cum eviți plata taxelor în două locuri

Mecanismul de evitare a dublei impuneri funcționează, de regulă, prin metoda creditului fiscal sau a scutirii. În cazul unei afaceri active, profitul obținut de o firmă în Bulgaria este impozitat la sursă, adică în Bulgaria, cu cota unică de 10%. Conform Convenției, România nu mai are dreptul să impoziteze acest profit corporativ.

Situația devine specifică în momentul distribuirii dividendelor către tine, ca persoană fizică rezidentă în România. Bulgaria reține un impozit pe dividende de 5%. Când repatriezi acești bani în România, trebuie să îi declari prin Declarația Unică. Aici intervine protecția Convenției: impozitul deja plătit în Bulgaria este recunoscut.

Dacă impozitul din România este mai mare decât cel din Bulgaria (cum este cazul acum și cum va fi cu atât mai mult în viitor), s-ar putea să fii obligat să plătești diferența către statul român, în funcție de interpretarea specifică a legislației la momentul respectiv. Totuși, baza de impozitare principală (profitul firmei) rămâne neatinsă de fiscul român, ceea ce generează economia majoră.

Importanța substanței economice

Pentru ca tratatul să se aplice, realitatea din teren trebuie să corespundă cu cea din acte. O simplă cutie poștală la Ruse nu te protejează de ANAF. Convenția se aplică societăților care desfășoară activitate economică reală. Autoritățile române pot invoca clauze anti-abuz dacă suspectează că firma este artificială.

Pentru a evita acest risc, procesul de mutare firma Bulgaria trebuie să includă crearea de substanță economică (economic substance). Aceasta se demonstrează prin:

• Sediu real: Un spațiu fizic, un birou închiriat, nu doar o adresă de corespondență.
• Conducere locală: Deciziile de management trebuie luate pe teritoriul Bulgariei. Deplasările administratorului pentru semnarea actelor sau ședințele de board ținute acolo sunt probe vitale.
• Contabilitate locală: Arhivarea documentelor și ținerea registrelor se face în Bulgaria.
• Resurse umane: Existența unui angajat local sau a unor contracte cu prestatori de servicii din Bulgaria.

Riscurile ignorării convenției

Mulți antreprenori cred greșit că dacă nu declară nimic în România, sunt în siguranță. Schimbul automat de informații (CRS/DAC6) între statele UE face ca ANAF să știe despre conturile și veniturile tale din Bulgaria.

Ignorarea procedurilor corecte de aplicare a Convenției poate duce la situația absurdă în care ANAF ignoră impozitul plătit în Bulgaria și îți cere să plătești integral taxele în România, plus penalități. Soluția este preventivă: obținerea anuală a Certificatului de Rezidență Fiscală din Bulgaria și depunerea lui, la cerere sau preventiv, la dosarul fiscal.

Documentația necesară pentru protecție

Aplicarea convenției nu este automată în sensul birocratic. Trebuie să fii proactiv. Dosarul tău de protecție fiscală trebuie să fie mereu pregătit pentru un eventual control. Acesta trebuie să conțină dovada plății taxelor în Bulgaria (extrase, ordine de plată), bilanțurile contabile depuse la Sofia și certificatul de rezidență.

Colaborarea cu un contabil specializat pe relația bilaterală este obligatorie. Acesta va ști exact cum să completeze declarațiile pentru a activa clauzele Convenției și pentru a utiliza creditul fiscal. Dubla impunere este, așadar, un risc teoretic care poate fi eliminat complet printr-o execuție administrativă corectă. Când respecți regulile jocului, Convenția dintre România și Bulgaria devine cel mai puternic scut al afacerii tale.